Glosar

Asimilarea – Adaptarea unui grup etnic sau social - de obicei o minoritate - la altul. Asimilarea implică subsumarea limbii, a tradițiilor, a valorilor, obiceielor și comportamentul sau chiar a intereselor fundamentale, vitale. Deși practicile culturale tradiționale ale grupului sunt puțin probabil să fie abandonate  complet, per  total asimilarea va duce un grup să fie imposibil de distins din punct de vedere soicial  de la alți membri ai societății. Asimilarea este forma cea mai extremă de aculturație.

Repatrierea voluntară asistată – Sprijin administrativ, logistic, financiar și sprijin de reintegrare acordat solicitanților de azil, victimelor traficului de ființe umane, migranților blocați, cetățenilor calificaţi și altor migranți care nu pot sau nu doresc să rămână în țara gazdă și care aleg să se întoarcă voluntar în țările lor de origine.

Solicitant de azil - persoana care caută într-o altă ţară decât a sa siguranţă faţă de persecuţie sau vătămări grave şi aşteaptă o decizie cu privire la cererea de a avea statutul de refugiat în temeiul instrumentelor internaţionale şi naţionale relevante. În cazul unei decizii negative, persoana trebuie să părăsească ţara şi poate fi expulzată aşa cum se întâmplă în cazul altor străini aflaţi în situaţie de clandestinitate sau de şedere ilegală, cu excepţia cazului în care permisiunea de a rămâne pe teritoriul statului gazdă este acordată din motive umanitare sau de natură similară.

Managementul frontierei  Facilitarea fluxurilor autorizate de persoane, inclusiv a oamenilor de afaceri, turisti, migranți și refugiați pe o frontieră și detectarea și prevenirea intrării ilegale a cetățenilor străini într-o anumită țară. Măsuri de gestionare a frontierelor include impunerea de către State a obliativităţii  vizelor, sancțiuni împotriva companiilor de transport care aduc migranții clandestini pe teritoriul, și interdicția pe mare. Standardele internaționale necesită o echilibrare între facilitarea intrării călătorilor legitimi și prevenirea a călătorilor care intră din motive nepotrivite sau cu documentația invalidă.

Brain drain (exodul creierelor) – Emigraţia indivizilor instruiţi şi talentaţi din ţara de origine către altă ţară rezultând într-o epuiyare a resurselor de competenţe în cea dintâi ţară.

Brain gain (atragerea creierelor  Imigraţia indivizilor instruiţi şi talentaţi în ţara de origine. De asemenea numit „inversul exodului creierelor”.

Consolidarea capacităţilor – consolidarea capacităţilor guvernelor și societății civile prin creșterea cunoștințelor și dezvoltarea competențelor lor. Consolidarea capacităților poate lua forma substantiala a unui design de  proiect şi implementarea cu un guvern partener, oportunități de formare, sau în alte circumstanțe facilitarea unei agende bilaterale sau multilaterale pentru dezvoltarea dialogului stabilit de autoritățile în cauză. În toate cazurile, consolidarea capacităților are ca scop construirea către repere general acceptate ale practicilor de management.

Migrația circulară  Circulația fluida a oamenilor între țări, inclusiv mișcare pe termen scurt sau lung care ar putea fi benefică pentru toți cei implicați, în cazul în care apare în mod voluntar și este  în legătură cu nevoile de muncă ale țărilor de origine și de destinație.

Ţara de origine – Ţara care este sursa fluxurilor de migraţie (legale sau ilegale).

Emigraţia – Acţiunea de a pleca sau a ieşi dintr-un Stat cu obiectivul de a se stabili in altul.

Facilitarea migraţiei – Promovarea sau încurajarea migraţiei legale prin crearea unor condiţii de călătorie mai uşoare şi convenabile. Aceasta poate lua forma simplificării procesului de solicitare a vizelor, sau proceduri de inspecţie a pasagerilor eficiente şi cu personal capabil.  

Migraţia forţată – Un flux migrator în care există un element coercitiv, inclusiv ameninţări asupra vieţii sau traiului, rezultând din cauze naturale sau create de om (e.g. fluxuri de refugiaţi sau persoane strămutate intern,  precum şi persoane strămutate de dezastre naturale sau ecologice, dezastre chimice sau nucleare, foamete sau proiecte de deyvoltare).

Libertatea de circulaţie  un drept al omului compus de două elemente de bază: libertatrea de circulaţie pe teritoriul ţării (Art 13(1) Declaraţia Universaă a Drepturilor Omului, 1948: „Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat”), dreptul de a părăsi orice ţară şi de a se întoarce în ţara sa (Articloul 13(2)  , the right to leave any country and the right to return to his or her own country (Art. 13(2), Declaraţia Universaă a Drepturilor Omului, 1948:  " Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa. A se vedea de asemnea Art. 12, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile si Politice. Libertatea de circulaţie este, de asemenea, menţionată în contextul acordurilor de liberă circulaţie la nivel regional , e.g. Uniunea Europeană).

Imigraţia  Un proces prin care non-cetăţeni se mută în altă ţară cu scopul de a se stabili acolo.

Persoane Strămutate Intern (PSI)   Persoane sau grupuri de persoane care au fost forţate sau obligate sa fugă sau să îşi părăsească casele sau rezidenţa obişnuită, în special, ca urmare sau pentru a evita efectele unui conflict armat, situaţii de violenţă generalizată, încălcări ale drepturilor omului sau dezastre naturale sau create de om şi care nu au trecut graniţe de stat recunoscute internaţional (Principii direcotoare privind Strămutarea Internă, Doc UN  E/CN.4/1998/53/Add.2.). A se vedea de asemenea refugiaţi de facti, persoane strămutate extern, oameni dezrădăcinaţi.

Standarde minime internţionale  Doctrina în baza căreia non-cetăţenii beneficiază de un ste de drepturi determinate de dreptul internaţional public, independente de drepturile  determinate intern de către Statul în care se găseşte non-cetăţeanul. Un stat este obligat să respecte standardele minime stabilite de dreptul internaţional  în ceea ce priveşte tratamentul non+cetăţnilor aflaţi pe teritoriul său (sau proprietatea privată a acestuia), (e.g. negarea dreptului la justiţie, întârzierea nejustificată sau obstrucţia accesului la instanţele judecătoreşti încalcă standardele minime internaţionale cerute de pretul internaţional). În anumite cazuri, nivelul de protecţie garantat de standardul minim internaţional poate fi superior a standardului garantat de Stat către proprii cetăţeni.

Migraţia ilegala – Mişcare care are loc în afara normelor de reglementare a ţărilor de origine, tranzit şi de destinaţie. Nu există o definiţie clara sau acceptată universal a migraţiei ilegale. Din perspectiva ţărilor de destinaţie este definită ca fiind intrarea, şederea sau munca într-o ţară fără autorizaţia necesară sau documentele necesare în temeiul reglementărilor de imigraţie. Din perspectiva ţărilor de origine, ilegalitatea survine de exemplu în cazurile când o persoană trece o graniţă internaţională fără a avea un paşaport valid sau documente de călătorie sau nu întruneşte cerinţele administrative pentru a părăsi ţara. Există, totuşi, o tendinţă de a restricţiona termenul de „migraţie ilegală” la cazurile de contrabandă cu migranţi si traficul de persoane.

Migraţia forţei de muncă – Mişcarea persoanelor dintr-un Stat in altul, saun în interiorul ţării de origine, cu scopul angajării. Migraţia forţei de muncă este adresată de către majoritatea statelor în legislaţia lor privind migraţia.În plus, unele state şi-au asumat un rol activ în vederea reglementării migraţiei foţei de muncă în exterior si caută oportunităţi pentru cetăţenii lor în străinătate.

Migrant  este o persoană care pleacă dintr-un loc în altul, care traversează o frontieră internațională sau se deplasează în interiorul unui stat, departe de locul de rezidență sau de familie, făcând abstracție de: (1) statutul juridic al unei persoane; (2) tipul deplasării (voluntară/involuntară); (3) cauzele care au determinat deplasarea.

Totuși, la nivel internaţional, nu există o definţie universal acceptată pentru „migrant”. Cuvântul migrant a fost de obicei înţeles pentru a acoperi toate cazurile unde decizia de a migra a fost luată liber de individul în cauză, din motive de „comoditate personală” şi fără intervenţia a uni factor extern convingător; se aplică astfel persoanelor, şi membrilor de familie, care se mută în altă ţară sau regiune pentru a-şi îmbunătăţi condiţiile sociale sau materiale şi a-şi îmbunătăţi perspectiva lor şi a membrilor de familie. Naţiunile Unite definesc migrantul ca persoana care a locuit într’o ţară străină pentru mai mult de un an indiferent de cauze, voluntare sau involuntare, şi de mijloacele, legale sau ilegale, folosite pentru a migra. În cadrul unei asemenea definiţii, cei care călătoresc pentru o periadă scurtă de timp ca turişti sau oameni de afaceri nu ar fi consideraţi migranţi. Totuşi, utilizarea comună include anumite tipuri de migranţi pe termen scurt, cum ar fi lucrătorii sezonieri la ferme care plantează sau recoltează produse agricole. 

  • migrant economic – O persoană care părăseşte locul său de rezidenţă obişnuită pentru a se stabili în afara ţării sale pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii.  Acest termen este folosit cu largheţe pentru a face diferenţa între refugiaţii care fug de persecuţie, şi este folosit de asemenea pentru a se referi la persoane care încearcă să intre în ţară fără permisiunea legală şi/sau prin folosirea de procedurile de azil fără a avea un motiv bona fide. Poate fi de asemenea aplicat persoanelor care îşi părăsesc ţara de orgine cu scopul de a se angaja.
  • migrant legal – Un migrant care a intrat legal în ţară şi rămâne în ţară în concordanţă cu criteriile de admitere ale persoanei în cauză.
  • migrant cu statut ilegal – O persoană care nu are statut legal în ţara de tranzit sau ţara gazdă (încălcarea unei condiţii de intrare; expirarea vizei). Definiţia include, inter alia,  acele persoane care au intrat legal în ţara de tranzit sau de destinaţie dar care au rămas pentru o perioadă mai lungă decât perioada autorizată sau care, subsecvent, au început muncă neautorizată (de asemenea migrant clandestin/fără documente sau migrant cu o situaţie nereglemtată). Termenul „cu statul ilegal” este preferat termenului „ilegal” deoarece cel din urmă are o conotaţie penală şi este văzut ca negând umanitatea migranţilor.

  • migrant calificat – O persoană care, datorită calificărilor sale sau experienţei profesionale, primeşte un tratament preferenţial în ceea ce priveşte admiterea în ţara gazdă ( şi, prin urmare, este obiectul unor mai puţine restricţii în ceea ce priveşte durata şederii, schimbării locului de muncă şi reunificarea familiei).
  • migrantul muncitor temporar – Muncitori calificaţi, semi-calificaţi sau necalificaţi care rămân în ţara de destinaţie  pentru perioade definite determinate de contractul de muncă cu un muncitor individual sau un contract de servicii încheiat cu o întreprindere. De asemenea numiţi lucrători migranţi cu contract.

Migraţia  Mișcarea unei persoane sau a unui grup de persoane, fie peste o graniță internațională sau în interiorul aceluiaşi stat. Este o mișcare a populației care poate să cuprindă orice fel de mișcare de persoane, indiferent de durată, compoziția sau cauzele acesteia; aceasta include migrația refugiaților, a persoanelor strămutate, a migranților economici și a persoanelor care se deplasează din alte motive, inclusiv  pentru reîntregirea familiei.

Managementul migraţiei  Un termen folosit pentru a include numeroasele funcţii guvernamentale în cadrul unui sistem internaţional pentru un management ordonat si uman a migraţiei transfrontaliere, in particular gestionarea intrării şi prezenţei străinilor în graniţele Statului şi protecţia refugiaţilor şi a altor persoane care au nevoie de protecţie. Se referă de asemenea la dezvoltarea politicilor, a legislaţiei si a răspunsurilor administrative în ceea ce priveşte probleme-cheie ale migraţiei. 

Naturalizarea – Acordarea de către un Stat a cetăţeniei care o persoană ne-cetăţean al acelui stat printr-un act formal în referinţă a unei aplicaţii făcute de persoana în cauză. Dreptul internaţional nu oferă reguli detaliate privind naturalizarea, dar recunoaşte compentenţa fiecărui Stat de a naturaliza pe cei ce nu sunt cetăţeni al acelui stat dar aplică pentru a deveni cetăţeni al acelui stat.

Migraţia ordonată – Deplasarea unei persoane de la locul său obişnuit de rezidenţă, în conformitate cu legile şi reglementările care guvernează ieşirea din ţara de origine şi călătoria, tranzitul şi intrarea în ţara de destinaţie sau ţara gazdă.

Factorii push-pull – Migraţia este adesea analizată în termenii „modelului push+pillŢ, care  se uită la factorii push (de împingere), care conduc la părăsirea ţării de către oameni, precum şi a factorilor pull (de atracţie) care îi atrag în ţara de destinaţie.

Ţara de primire – Ţara de destinaţie sau o ţară terţă. În  cazul returnării sau repatrierii, de asemenea ţara de orgine. Ţara care a acceptat un anumit număr de refugiaţi sau migranţi anual printr-o decizie prezidenţială, ministerială sau parlamentară.

Refugiat – termenul de refugiat se aplică, conform Convenției privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 oricărei persoane care:

(1) a fost considerată refugiat protrivit aranjamentelor din 12 mai 1926 şi 30 iunie 1928 sau potrivit convenţiilor din 28 octombrie 1933 şi 10 februarie 1938, şi protocolului din 14 septembrie 1939 sau ca urmare a aplicării Constituţiei Înaltului Comisariat al Organizaţiei Naţiunilor Unite  pentru Refugiaţi.

(2) în urma unor evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 şi unor temeri justificate de a fi persecutată din cauza rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări; sau care, neavând nicio cetăţenie şi găsindu-se înafara ţării în care avea reşedinţă obişnuită ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, din cauza respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.

Remitenţe – Bani câştigaţi sau dobândiţi de ne-cetăţeni care au fost transferaţi înapoi în ţara de origine.

Repatriere – Dreptul personal al unui refugiat, prizonier de război sau al unui deţinut civil să se întoarcă în ţara sa de cetăţenie, în condiţii specifice stabilite de diverse instrumente internaţionale (Convenţille de la Geneva (1949) şi Protocoalele; Regulamentele privind respectarea legilor și cutumelor de război pe pământ, anexate Convenţiei IV de la Haga (1977); instrumentele de drepturile omului, precum şi dreptul internaţional cutumiar). Opţiunea de repatriere este conferită persoanei în mod individual si nu puterii deţinătoare. In dreptul unui conflict armat internaţional, repatrierea include obligaţia puterii deţinătoare de a elibera persoanele eligibile (soldaţi şi civili) şi datoria ţării de origine de a-şi primi cetăţenii la sfârşitul ostilităţilor. Chiar dacă dreptul tratatelor nu include o regulă generală cu privire la acest punct, astăzi este uşor de acceptat că repatrierea prizonierilor de război şi a deţinuţilor civili este acceptată în mod implicit de părţile interesate. Repatrierea ca termen se aplică şi reprezentanţilor diplomatici şi funcţionarilor internaţionali în timpul unei crize internaţionale, precum şi expatriaţilor şi migranţilor.

Repatriere voluntară – întoarcerea persoanelor în ţara de origine în baza dorinţei liber exprimate de a se întoarce. Foarte adesea, termenul este folosit în contextul refugiaţilor, al prizonierilor de război şi al deţinuţilor civili. De asemenea, repatrierea voluntară este una dintre cele trei soluţii durabile pentru a rezolva situaţia precară a refugiaţilor. 

Repatriere voluntară asistată – sprijin administrativ, logistic, financiar şi sprijin de reintegrare acordat solicitanţilor de azil, victimelor traficului de fiinţe umane, migranţilor izolaţi, persoanelor cu calificări şi altor migranţi care nu pot sau nu doresc să rămână în ţara gazdă şi care aleg repatrierea voluntară în ţările lor origine. 

Reinstalarea – Relocarea şi integrarea persoanelor (refugiaţi, persoane strămutate intern şamd) într-o altă zonă geografică şi mediu, de obicei într-o ţară terţă. În contextul refugiaţilor, transferul refugiaţilor dintr-o ţara unde au căutat refugiu către un alt Stat care a acceptat să îi primească. Refugiaţii vor primi în general azil sau o altă formă de drepturi de rezidenţă pe perioadă lunga şi, în multe cazuri, vor avea posibilitatea de a fi naturalizaţi.

Contrabanda  "Procurarea, în scopul de a obţine, în mod direct sau indirect, un beneficiu financiar sau material, intrării unei persoane într-un Stat Parte  unde persoana nu este cetăţean sau rezident permanent” (Art. 3(a), Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranţi pe cale terestră, pe mare sau prin aer, suplimentând Conevnţia ONU împotriva crimei organizate trannaţionale, 2000). Contrabanda, spre deosebire de trafic, nu are nevoie de un element de exploatare, constrângere sau de încălcare a drepturilor omului.

Apatrid persoana care nu este considerată cetăţean al niciuni stat, conform legii naţionale a acestuia (Art. 1, Convenţia ONU privind statutul apatrizilor, 1954). Ca atare, apatridul nu beneficiază de drepturile de protecţie diplomatică ale unui stat, nu are dreptul inerent de şedere în ţara de reşedinţă şi niciun drept de întoarcere în cazul în care călătoreşte.

Cooperarea tehnică -  Acţiune coordonată în care doi sau mai mulţi actori diseminează informaţii şi expertiză asupra unui subiect adesea concentrându-se pe funcţiile sectorului public (e.g. dezvoltarea legislaţiei şi a procedurilor, asistenţă cu proiectarea si implementarea infrastructurii sau dezvoltarea tehnologică)

Traficul de persoane  "Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin intermediul ameninţării sau folosirii forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o poziţie de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra altei persoane, în scopul exploatării" (Art. 3(a), Protocol ONU privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor suplimentând Convenţia ONU împotriva crimei organizate transnaţionale, 2000). Traficul de persoane poate avea loc în interiorul graniţelor unui stat sau poate avea un caracter transnaţional.

Xenofobia – La nivel internaţional, nu există o definiţie universal acceptată a xenofobiei, deşi poate fi  descrisă ca atitudini, prejudecăţi si comportament care resping, exclud şi deseori denigreaza persoanele bazându-se  pe percepţia că sunt outsideri sau străini comunităţii, societăţii sau identităţii naţionale. Există o legătură strânsă între rasism si xenofobie, doi termeni care sunt greu de diferenţiat unul de celălalt. 

Sursa:

OIM, Glosar asupra Migraţiei, Seria Drept Internaţional al Migraţiei  Nr. 25, 2011